Fondurile europene nu sunt, așa cum greșit se crede uneori, o resursă „inepuizabilă” provenită dintr-o sursă necunoscută, ca și cum Europa ar săpa într-o groapă invizibilă și ar scoate bani. De fapt, fondurile europene provin din bugetul Uniunii Europene (UE), care este alimentat din contribuțiile fiecărui stat membru, inclusiv România. Fiecare stat membru contribuie cu un procent din produsul intern brut (PIB) la acest buget comun, iar acești bani sunt ulterior redistribuiți prin diverse programe și fonduri pentru a sprijini dezvoltarea economică, socială și teritorială în întreaga Europă.

Uniunea Europeană nu doar colectează acești bani, ci îi investește strategic pentru a reduce disparitățile între regiunile mai dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate ale Europei. Fondurile europene sunt astfel un sprijin financiar organizat, structurat și direcționat pentru proiecte care contribuie la creșterea durabilă și dezvoltarea armonioasă a întregii Uniuni.

De unde provin fondurile europene?

Fondurile europene provin din bugetul Uniunii Europene, care este un buget colectiv, rezultat din contribuțiile fiecărui stat membru. Fiecare țară din UE, inclusiv România, contribuie anual la acest buget pe baza mărimii economiei sale. Aceste contribuții sunt calculate în funcție de produsul intern brut (PIB), ceea ce înseamnă că statele cu economii mai mari contribuie mai mult, iar cele cu economii mai mici contribuie într-o proporție mai redusă. Astfel, bugetul comun al Uniunii se bazează pe o structură de solidaritate economică, în care fiecare țară își aduce aportul financiar în funcție de capacitatea sa.

Aceste fonduri sunt, ulterior, redistribuite pentru a sprijini dezvoltarea proiectelor strategice, reducerea disparităților economice și creșterea competitivității în întreaga Europă. Fiecare stat membru beneficiază de aceste fonduri în mod proporțional cu nevoile și obiectivele sale de dezvoltare, dar contribuțiile inițiale din buget sunt esențiale pentru a susține acest mecanism de finanțare.

Cum funcționează fondurile europene?

Uniunea Europeană, prin instituțiile sale, identifică nevoile de dezvoltare la nivel macroeconomic și social și alocă resurse financiare pentru a sprijini aceste direcții prioritare. Fiecare ciclu de finanțare europeană este guvernat de o strategie de dezvoltare pe termen lung, cunoscută sub numele de Cadrul Financiar Multianual (CFM), care stabilește obiectivele și prioritățile de finanțare pe o perioadă de șapte ani.

De exemplu, în actualul Cadrul Financiar Multianual 2021-2027, Uniunea Europeană s-a concentrat pe:

• Tranziția verde – Proiecte care vizează reducerea emisiilor de carbon, energie regenerabilă și dezvoltare sustenabilă.

• Digitalizare – Proiecte care promovează digitalizarea economiilor și a societăților.

• Creșterea competitivității economice – Sprijinirea antreprenorilor și a inovării în diverse domenii industriale.

• Cohesiunea socială și teritorială – Reducerea decalajelor între regiunile bogate și cele mai puțin dezvoltate ale UE.

Identificarea nevoilor la nivel european și alocarea fondurilor

Un aspect esențial în funcționarea fondurilor europene este faptul că UE nu alocă resurse la întâmplare. Fondurile sunt direcționate către sectoare și regiuni care au cea mai mare nevoie de sprijin, conform strategiilor și studiilor efectuate la nivel european. De exemplu, dacă la nivelul Comisiei Europene se constată că în anumite zone există necesități de dezvoltare în agricultură, infrastructură, digitalizare sau reducerea sărăciei, fondurile vor fi orientate pentru a rezolva aceste probleme specifice.

Aceste direcții de dezvoltare sunt adesea stabilite printr-o analiză detaliată la nivel european, dar și la nivel național, prin consultarea guvernelor statelor membre și a experților în diverse domenii. Pe baza acestor priorități identificate, UE creează programe de finanțare dedicate fiecărui sector în parte.

Fiecare fond are un scop bine definit și este administrat prin intermediul unor programe operaționale. De exemplu, pentru dezvoltarea infrastructurii și a mediului de afaceri în zonele mai puțin dezvoltate, există Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Pentru sprijinirea agriculturii și dezvoltării rurale, există Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

Cum funcționează fondurile europene?

Uniunea Europeană nu oferă bani direct persoanelor fizice sau firmelor. În schimb, fondurile sunt distribuite către statele membre, care apoi le administrează prin diverse ministere și agenții de stat. În România, de exemplu, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene gestionează o parte importantă a fondurilor structurale, în timp ce Ministerul Agriculturii se ocupă de fondurile destinate dezvoltării rurale. Fiecare program are propriile sale reguli și ghiduri, care trebuie studiate și înțelese înainte de a aplica asa cum vom vedea imediat.

Cei care doresc să acceseze fonduri trebuie să fie pregătiți să lucreze cu aceste ministere și agenții, să completeze documentația corect și să respecte termenele stricte. Procesul nu este unul simplu și nici rapid.

Cum se alocă fondurile la nivel european

Înainte de a ajunge la beneficiari, fondurile europene trec printr-un proces de planificare riguros. Comisia Europeană, împreună cu guvernele naționale, dezvoltă Programele Operaționale pentru fiecare țară membră. Aceste programe sunt, practic, planuri detaliate care stabilesc cum vor fi folosiți banii în fiecare țară și pentru ce tip de proiecte.

În cadrul acestor programe se stabilesc obiective clare și criterii de performanță. Apoi, ministerele sau agențiile de implementare de la nivel național se ocupă de lansarea apelurilor de proiecte, prin care solicitanții – fie ei firme, autorități locale sau ONG-uri – pot depune cereri de finanțare. Proiectele propuse sunt apoi evaluate în funcție de eligibilitate, relevanță și impact.

Ghidurile și criteriile de eligibilitate

Una dintre cele mai importante părți ale procesului de accesare a fondurilor europene este ghidul solicitantului. Fiecare măsură de finanțare vine cu un ghid care explică în detaliu ce proiecte pot fi finanțate, cine este eligibil și ce condiții trebuie îndeplinite. Din păcate, mulți aplicanți nu își fac timp să studieze aceste ghiduri sau să înțeleagă în totalitate ce se așteaptă de la ei.

Astfel de ghiduri sunt esențiale pentru succesul unui proiect. Ele nu sunt doar simple instrucțiuni, ci conțin criterii clare pe care trebuie să le urmezi pentru a te asigura că proiectul tău se încadrează în prioritățile programului. De exemplu, un proiect care vizează dezvoltarea infrastructurii într-o zonă rurală trebuie să fie clar și să demonstreze impactul pozitiv asupra comunității.

De ce fondurile nu sunt „gratuite”?

Prin urmare

Fondurile europene nu sunt „bani gratis” la nicio scară: la nivel micro, ele impun responsabilitate și obligații stricte pentru cei care le accesează, iar la nivel macro, sunt parte dintr-un ciclu economic în care banii investiți generează rezultate care, în final, contribuie la bunăstarea generală a Uniunii Europene.

Un aspect esențial de clarificat este că termenul „nerambursabil” utilizat în contextul fondurilor europene nu reflectă în totalitate sensul din DEX al cuvântului. Deși, la nivel tehnic, aceste fonduri nu trebuie returnate direct de către beneficiari, ele nu sunt bani „gratuiți” în adevăratul sens al cuvântului. Indirect, ele pot fi considerate rambursabile, deoarece accesarea și utilizarea fondurilor implică respectarea unor criterii stricte, responsabilități și verificări continue. Dacă nu respecți regulile sau nu implementezi corect proiectul, poți fi obligat să returnezi parțial sau integral suma primită. Așadar, chiar dacă nu există o rambursare financiară clasică, există un „cost” asociat cu efortul, transparența și corectitudinea necesare pentru a gestiona aceste fonduri.

Mai mult decât atât, chiar dacă fondurile sunt nerambursabile la nivel micro (la nivel de solicitant), la nivel macro – la nivelul statelor membre și al întregii Uniuni Europene – nimic nu este cu adevărat gratuit. Banii investiți prin fondurile europene sunt parte dintr-un mecanism economic mai amplu, în care toate statele membre contribuie la bugetul Uniunii Europene, inclusiv România. Fondurile oferite pentru dezvoltare se reîntorc, mai devreme sau mai târziu, la bugetul european, fie prin creșterea economică generată de proiectele de succes, fie prin contribuțiile financiare constante ale fiecărui stat membru.

La un nivel macroeconomic, fondurile europene sunt un mecanism de redistribuire a resurselor, menit să sprijine dezvoltarea unor regiuni mai puțin favorizate și să stimuleze creșterea economică în întreaga Uniune. Însă aceste fonduri nu dispar din bugetul UE; ele se reîntorc sub formă de creștere economică, taxe suplimentare și contribuții viitoare din partea statelor care beneficiază de ele. Așadar, la nivel macro, nu există fonduri complet gratuite, deoarece toate statele membre contribuie, iar beneficiile sunt reinvestite în Uniune prin intermediul taxelor și a dezvoltării economice.

Acest articol este doar o introducere la o temă mai amplă, despre care vom discuta pe larg: Concepția greșită a românului că fondurile europene sunt bani oferiți pe gratis. Vom explora cum percepția eronată că fondurile sunt o sursă de bani fără efort contribuie la blocaje și la rata scăzută de succes în accesarea acestor resurse. Vom detalia cum lipsa de informare deschide calea oportuniștilor necinstiți, care profită de dorința multora de a obține ceva fără muncă.